Cunoasterea sexelor

Legea care decide sexul porumbelului procreat are în columbofilie o importanţă deosebită. De regulă, din
ouăle depuse de porumbiţă se nasc un mascul şi o femelă. Sunt nenumărate cazuri când se nasc doi masculi sau
două femele. Cu totul excepţional se naşte şi un exemplar zis "neutru” care va fi lipsit de orice facultate de
reproducere. Câteodată acest exemplar este un excelent zburător, dar este mai bine ca el să fie sacrificat.
Exemplarele care alcătuiesc perechea sexuală se deosebesc nu numai prin organele lor de reproducere, ci şi prin
organizarea diferită a structurii lor, sau mai bine zis prin însuşirile lor exterioare: talie, greutate, conformaţie şi
diferite alte caracteristici. Anumite elemente au o influenţă covârşitoare asupra secreţiei glandelor sexuale.
Direfenţa de vârstă, hrana abundentă poate, de asemenea, să favorizeze evoluţia împerecherii. Astfel,
dacă organismul va avea mai mulţi hidraţi decât consumă, se vor obţine pui de sex feminin, iar când hrana va fi
bogată în materii albuminoide se vor obţine sexul masculin. Excesul de azot şi calciu va avea consecinţă, deoarece
se vor naşte un procent mai mare de masculi, pe când potasiul şi acidul fosforic vor mări proporţia femelelor.
Când hrana este sărăcăcioasă se vor naşte mai mult masculi. Tot ceea ce are acţiune excitantă asupra
sângelui va contribui tot la naşterea mai mult a masculilor. Când părinţii sunt surmenaţi, epuizaţi din concursuri se
vor naşte, de asemenea, mai mulţi masculi.

Cum deosebim masculii de femele

Masculul este totdeauna mai dezvoltat, are forma mai ascuţită (deci mai puţin rotunjită), fruntea mai largă,
capul mai mare, deci cu capacitatea craniană mai dezvoltată. Nările nasului sunt mai accentuate, mai rotunjite cu
ciocul mai scurt şi cu pete negre, sau brune, care apar pe diferite pene (aripă, sau coadă). Gâtul este mai gros,
pieptul mai larg, aripile mai dezvoltate, sternul mai pronunţat, iar bazinul mai îngust, în comparaţie cu acel al
femelelor.
Femela posedă însă mai multă graţie, un cap proporţionat, mai plat, cu ciocul mai lung şi mai subţire, gâtul
mai puţin gros şi mai lung, membrele mai fine, pieptul fiind însă destul de dezvoltat, partea din spate însă mai
dezvoltată, bazinul fiind de o mărime specială, ceea ce dovedeşte adaptarea preferată pentru funcţia de a crea ouă
care a înzestrat-o natura.
Când sexul porumbeilor nu poate fi bine cunoscut, columbofilul se va putea ajuta şi de caracteristicile
următoare:
a). La masculi nările sunt aproape uniforme, uşor rotunjite, în timp ce la femele se observă o linie despărţitoare
între ele, destul de vizibilă, care separă astfel cele două nări. Această linie mijlocie, puţin albicioasă, începe de la
mandibula superioară, astfel că fiind puţin mai atenţi ne putem da seama despre această după trecerea de câteva
săptămâni (când exemplarul este tânăr puiandru).
b). De asemenea, se observă caracteristici fa formarea penei, după care vom putea departaja masculii de femele.
Astfel, la masculi nervura penei, către extremitatea sa, este uşor sucită înspre dreapta, în timp ce la femelă ea este
îndreptată spre stânga.
Adâncitura (şanţul) ce se observă în lungul tijei penei, pe partea posterioară este deosebită, de asemenea, la cele
două sexe.
c). La mascul este mai dezvoltată partea din faţă, în timp ce la femelă partea din spate este mai dezvoltată.
d). La puiul de porumbel care nu are încă pene, aspectul deschiderii cloacei va putea servi, de asemenea, un
criteriu sigur de cunoaştere a sexului.
La mascul, deschizătura orificiului este o tăietură transversală, buza superioară fiind mai dezvoltată, în timp
ce la femelă orificiul este rotunjit cu buza de jos mai dezvoltată.
e). Dacă un porumbel oarecare ce zboară de câteva luni şi dacă-i daţi drumul în porumbărie, pe podea, astfel
ca să fie nevoit să zboare câţiva metri şi dacă după aterizarea lui pe podea va face câteva învârtituri în jurul său,
atunci acela va fi sigur un mascul. Dacă însă va ateriza, fără să facă nici o mişcare atunci este femelă.