Sănătatea porumbeilor contează

Din punct de vedere veterinar, sănătatea porumbeilor reprezintă o provocare terapeutică extremă. Într-un compartiment de reproducție sau volieră închisă, în cazul în care circulația păsărilor afară și înăuntru este foarte scăzută, este pur și simplu o chestiune de testare a păsărilor, identificând ce boli sunt prezente și tratarea acestora. Odată ce acest lucru a fost făcut prin îngrijire bună, nutriție bună și furnizarea unor conditii bune de cazare, atunci ar trebui să prevină orice boală din fașă. În compartimentele de zbor, totuși, o mare parte din porumbei pleacă în fiecare săptămână, iar apoi se întorc după amestecarea cu păsări din multe crescătorii diferite, de obicei, în condiții care favorizează răspândirea bolii.Evident, nu putem da medicamente acestor păsări tot timpul și așa că încercăm să dezvoltăm o imunitate naturală și puternică în ele. Această imunitate naturală este cea care protejează păsările de boală pe termen lung. O imunitate naturală puternică se dezvoltă printr-o îngrijire bună și utilizarea corectă a medicației. Cu acest lucru în minte mi se pare cel mai ușor să se împartă anul în șase etape. Fiecare etapă are scopul și modul corect de utilizare a medicație si diferă în fiecare etapă. Aceste etape sunt:

Etapa de pre-reproducție
Scop: Pentru a începe sezonul de reproducere cu păsări sănătoase.Boala parazitară și bolile care au fost o problemă în crescătorie în timpul sezonului de împerechere anterior sunt cel mai bine tratate acum.

Etapa de reproducție
Scop: Pentru a produce pui sănătoși și robuști gata pentru înțărcare nu mai târziu de 28 de zile și pentru a menține sănătatea și condiția păsărilor de reproducție.
Cu excepția tricomonozei, bolile care apar acum, reflectă adesea pregătirea inadecvată pentru reproducere. Medicația păsărilor de matcă este o provocare, deoarece multe dintre medicamentele utilizate pot avea efecte adverse în timpul acestei perioade și o dozare precisă este dificilă din cauza aportului de apă variabilă în hrana păsărilor de matcă, în funcție de vârsta puilor lor.

Etapa post-înțărcare
Scop: Pentru a permite o expunere controlată la organismele de boală, astfel încât tinerii să poată dezvolta o imunitate naturală puternică pentru ele. Acest lucru se realizează prin asigurarea unui mediu lipsit de stres și prin evitarea utilizării medicației, dacă este posibil.
Medicația este cel mai bine evitată acum. Boala ușoară acum poate acționa uneori aproape ca o mini-vaccinare, întărind imunitatea naturală a păsărilor care cresc prin gradul scăzut de expunere a bolii în curs de desfășurare. De obicei, boala este tratată numai în cazul în care progresează la stadiul în care compromite creșterea și dezvoltarea păsării.

Etapa năpârlirii
Scop: Pentru a avea un rezultat bun al năpârlirii și producerea unui set de pene lucioase,si pentru a permite dezvoltarea continuă a unei imunități naturale puternice. Acest lucru se realizează prin menținerea unui mediu lipsit de stres, evitarea medicamentelor, eliminarea paraziților și o dietă completă.
Deoarece creșterea penelor are loc în mod continuu pe parcursul mai multor luni, iar calitatea penajului este slabă dacă păsările nu sunt sănătoase, examinând penele păsării este ca uitatul la un jurnal subliniind sănătatea lor în timpul năpârlirii. Penele trebuie să reziste pe tot parcursul anului. O năpârlire săracă are ca rezultat doar pene de calitate slabă și compromiterea performanțelor pentru întregul sezon competițional. Multe medicamente comune, cum ar fi antibioticele și unele deparazitare, afectează calitatea penei. Cel mai bine este ca întotdeauna să se apeleze la un medic veterinar, înainte de a se utiliza medicație în acest timp.

Etapa pre-competițională
Scop: Acordarea a cât mai mult timp posibil, pentru păsări, pentru a-și forma imunitatea naturală este acum o chestiune de a evalua ce probleme de sănătate sunt persistente, iar apoi folosirea de medicamente, dacă este necesară, pentru a obține păsări complet sănătoase înainte de prima cursă.
Interesant este că, atunci când păsări din crescătorii bune sunt verificate, în acest moment nici o boală nu este evidentă. Un examen clinic, la același nivel de cultură și froțiu fecal vor identifica cele mai multe dintre problemele comune. Dacă este prezent, acum este un moment bun pentru a le trata.
Folosirea medicamentelor duce la aparitia porumbeilor dependenti de ele pentru a se mentine sanatosi. In realitate nu avem nevoie de aceste medicamente.

. Daca vrem sa creem cele mai puternice, rapide si in forma pasari care au existat vreodata, daca vrem sa daramam recorduri, trebuie sa incetam sa le bagam porumbeilor pe gat gunoaie. Se poate observa ca e din ce in ce mai rau, nu numai ca porumbeii sunt tratati pentru orice prosteala, la orice mic semn ce apare, dar au inceput sa fie tratati si cand nu sunt simptome! Crescatorii le dau antibiotice in timpul sezonului de concurs, -sa fie! Cumpararea si folosirea medicamentelor este deseori o totala pierdere de vreme, pentru ca administrarea medicamentelor de catre crescatori a fost intotdeauna o farsa.

Sa luam ca exemplu medicamentele anti-viermi si anti-coccidioza. Deseori crescatorii ofera porumbeilor doze din aceste substante la inceputul sezonului, inainte de imperechere. Apoi crescatorul se asteapta ca prin magie, pasarile sa nu mai aiba viermi si coccidioza tot anul. Este ca si cum ai lua aspirina in Ianuarie crezand ca nu te va mai durea capul tot anul.La fel de absurd este crescatorul care colecteaza atent excremente, le pune in pungulite de plastic si le trimite la veterinar…odata! Dar cum ramane cu restul anului? Ca sa stii exact starea de sanatate a pasarilor ar trebui sa iei mostre saptamanal, de la fiecare pasare, tot anul. Si cate mostre trimite crescatorul? Una, doua, o suta? Daca un crescator are 100 de porumbei, ar trebui sa trimita 100 de mostre. Nu are nici un rost sa afli ca unii dintre porumbei sunt sanatosi daca altii sunt rezervor de boli.

Si de ce doar excremente? Cum poate spune veterinarul ca este vorba de o infectie a tractului superior al aparatului respirator analizand chestii care ies pe la capatul celalalt? Ce ziceti de probe din trahee sau mai bine probe de sange? Cand va sunati doctorul si ii spuneti ca nu va simtiti bine, aveti temperatura sau va lipseste pofta de mancare, doctorul nu spune…trimite-mi o punga cu excremente!. Trebuie sa te examineze, sa se uite in gat, sa iti verifice respiratia, sa-ti ia temperatura, sa-ti analizeze bataile inimii. Poate lua o proba de sange pentru analize de laborator. Vor face o numaratoare a celulelor albe din sange, vor masura nivelul de proteine sau cel de anticorpi. Nu se vor lega de …excremente. Si ajungem la ideea urmatoare.

Din diverse motive, crescatorii au impresia ca si-au dat doctoratul in bolile porumbeilor. Doar daca mentionezi ca tineretul nu prea zboara bine, deodata ei stiu ca-i vorba de salmoneloza, tricomonoza, paramixoviroza, ornitoza, etc. Si mai rau, stiu ei medicamentul ce va rezolva problema. Putem lua ca exemplu boala tineretului, adenovirus, ce are ca simptome vomitatul mancarii, excremente apoase si scaderea in greutate. Acum sa ne gandim la simptomele otravirii ? vomitare, excremente umede, deseori verzi si scadere in greutate…si acum sa ne gandim la simptomele salmonelozei vomitarea mancarii, excremente apoase si deseori verzi, si… ati ghicit, scaderea in greutate.
Sa ne uitam la semnele paramixovirozei ? gat intors, care este si semn al otravirii, cat si semn al salmonelozei uneori… sa mai continui?
Este o mare suprapunere de simptome ale diverselor boli incat pentru a pune un diagnostic sigur, este nevoie de analize de laborator facute de experti. Dar multi crescatori se multumesc cu sfatul primit la o bere de la un mare cunoscator ce nu face decat sa regurgiteze ce tocmai a citit in ultimul ziar columbofil. Pentru a identifica daca un tanar chiar are boala in cauza, este nevoie de o proba de sange. De exemplu, pentru a idetifica boala tineretului este nevoie de un test biochimic pentru a identifica proteine exclusive adenovirusului (si sunt cel putin 3 tipuri). Sau alternativ, ati avea nevoie de un microscop de mare putere (costand in jur de 250.000 lire) pentru a putea identifica particulele din celulele porumbelului afectat.

Crescatorii merg pe ghicite, intuiesc ce boala au porumbeii, ce tratament trebuie aplicat, ce doza si cat timp a dureze. Fara indoiala, ei intuiesc gresit. Deci, putem zbura porumbeii fara a da fuga la dulapul cu medicamente? Pai sa ne intoarcem cu gandul 50 de ani in urma. Intrebati orice crescator din acea era daca porumbeii lor erau secerati de paramixoviroza sau adenovirus. Intrebati-i cat de des vaccinau sau cat de des ofereau porumbeilor antibiotice… raspunsul lor va fi ?niciodata, nu erau astfel de boli pe atunci. Sigur ca bolile pandeau, dar populatia de porumbei voiajori aveau niste sisteme imunitare atat de puternice incat bolile nu le puteau invinge.

Crescatorii nu vaccinau si nu foloseau antibiotice. Daca un porumbel se imbolnavea si nu se refacea singur, tratamentul oferit era…oala. Totusi, ei zburau curse de peste 1000 km. Efectuau intregul plan de zbor, de regula cu un mic cotet de gradina si o echipa mica de porumbei, si nici nu cunosteau imensele pierderi de tineret ce se inregistreaza astazi.
Astazi vaccinul de paramixoviroza este obligatoriu prin lege dar se face lobby pentru eliminarea acestei restrictii. Ironic este ca se doreste eliminarea vaccinarii obligatorii care se face totusi odata pe an, dar in rest crescatorii umfla porumbeii cu medicamente saptamanal plini de entuziasm, chiar daca lipseste obligativitatea in acest caz.

Deci, ce consecinte vor fi daca o sa continuam sa folosim medicamente precum antibioticele? Ei bine, raspunsul poate fi usor argumentat cu un exemplu de la populatia umana. Folosirea in exces a antibioticelor a adus MRSA – methicillin resistant staphylococcus aureus. Este un super microb. Este rezistent la aproape toate clasele de antibiotice existente si a speriat lumea medicala. Pacientii pot merge la un spital pentru un control oarecare de rutina si sa se trezeasca ca nu mai pot pleca. Sunt izolati in carantina. Motivul cresterii puterii acestui microb este folosirea in exces a antibioticelor. In anii ’70 ? ’80, doctorii prescriau antibiotice pentru orice. Te duceai la doctor pentru o infectie virala si primeai antibiotice. Antibioticele nu ajutau impotriva virusului dar erau date pentru a preveni ?infectii bacteriene secundare?. Tot ce au facut antibioticele a fost sa omoare bacteriile normale si supravietuiau doar cele rezistente la antibiotic.

Sa luam ca exemplu boala tineretului, este produsa de un virus ? adenovirus ? si ce fac crescatorii? Ofera antibiotice! De ce? Ca sa impiedice infectii secundare provocate de bacterii? – antibioticele nu au efect asupra virusului, ci doar asupra bacteriilor.Fiti pe faza, porumbei, super microbii se pregatesc sa atace! Sa nu va inchipuiti ca nu poate fi asa. S-a intamplat deja la oameni. In 1940 penicilina distrugea usor bacteria ce cauza meningita, insa astazi, in SUA, datorita utilizarii in exces, 3 sferturi dintre bacteriile cauzatoare de meningita sunt rezistente la penicilina.

Sa luam exemple din lumea pasarilor. In Kenya unde antibioticele sunt adaugate in hrana pasarilor de ferma, gusile lor sunt pline de bacterii rezistente la tetraciclina. Ce nu reusesc crescatorii sa inteleaga este ca porumbeii sunt plini de bacterii binefacatoare. Sunt necesare pentru functionarea normala a porumbelului in care traiesc. Sunt in competitie si tin la distanta alte bacterii letale. Acest fenomen se numeste simbioza, traiul in comun a doua organisme pentru beneficiul ambelor. Deci bacteriile bune primesc o casa calda inconjurata de nutrienti si gazda porumbel primeste protectie impotriva bacteriilor nocive. Unele bacterii din gusa chiar ajuta la descompunerea mancarii. De asta cand iei antibiotice ai probleme la stomac si cand porumbeii le iau au gainat umed.

Deci, despre cate bacterii bune vorbim? Sa luam organismul uman. Sunt de 10 ori mai multe bacterii in corpurile noastre decat celule. Pe un centimetru patrat de piele sunt 10 milioane de bacterii. Cand este necesar, numarul de bacterii din intestine se poate dubla la fiecare 20 de minute. Si astea sunt doar bacteriile, nu am inceput sa numaram inca virusii, sau ciupercile. Nu stim numerele exacte raportat la porumbel, dar daca reducem scara de marime si adaugam numeroase specii de ciuperci si protozoare, ne apropiem de realitate. Se pot vedea deci consecintele in cazul interventiei asupra acestui delicat echilibru. O cura de antibiotice ar distruge bacteriile prietenoase lasan cale libera adevaratelor organisme periculoase care pot fi si letale. Nu dureaza mult pana la aparitia acestor organisme rezistente la antibiotice. Si ce e mai rau e faptul ca aceste organisme pot pasa rezistenta lor la antibiotice catre alte forme de viata, prin schimb de DNA.

Deci ce strategie sa adoptam impotriva acestor boli? Raspunsul este: niciuna. Lasa porumbelul sa se descurce. Ani de evolutie l-au slefuit intr-o vietate cu un super sistem imunitar. Este chiar mai bun decat al oamenilor l-ati vazut si voi in actiune. Analizati un porumbel ce vine dintr-un zbor sau concurs cu o gaura in piept, dupa ce a lovit un fir, copac, etc. In cateva saptamani porumbelul este ca nou, fara nici un medicament. Imaginati-va echivalentul uman al unei astfel de rani fara ingrijire medicala atenta, intr-o saptamana am fi morti. Oricum, porumbelul se poate descurca, fara vasta colectie de medicamente ce ne sunt necesare noua.............